Deficit de nutrienti
Posted: Mon Mar 14, 2011 1:24 pm
Pornesc acest topic in urma unei discutii extrem de interesante purtate cu dl. Negru in cadrul acestui forum. Scopul este, pe langa o prezentare sumara a nutrientilor, gasirea de solutii pentru suplinirea deficientei. Va invit, asadar , la brainstorming
Nutrientii minerali sunt elemente chimice care ajuta plantele sa creasca si sa-si indeplineasca functiile (germinare, fotosinteza, reproducere). Nutrientii minerali se impart in doua categorii: macronutrienti (macroelemente) si micronutrienti (microelemente).
Macroelementele sunt constituentii principali ai tesuturilor care joaca un rol esential in metabolismul plantelor. Macronutrientii plantelor includ: calciu, azot, magneziu, fosfor, potasiu si sulf.
Simptomele deficientelor de nutrienti ale plantelor se manifesta astfel:
1) Calciul (Ca) - Frunzele noi sunt distorsionate sau au forma de carlig; in cresterea lor, acestea pot muri. De multe ori, calciul nu este considerat o problema de deficienta, insa prea mult poate inhiba alte substante nutritive.
2) Azotul (N) - Frunzele mai vechi, in general in partea de jos a plantei, vor fi galbene. Frunzisul verde ramas este adesea de un verde luminos. Tulpinile pot fi galbene si pot deveni subtiri si alungite, dand senzatia de slabiciune. De asemenea, procesul de crestere este incetinit. 3) Magneziul (Mg) - Cresc lent, frunzele lor capata o nuanta de galben pal, uneori doar pe marginile exterioare. Iar frunzele noi care sunt in crestere pot fi galbene, cu pete intunecate. 4) Fosforul (P) - Frunzele mici pot dura avand aspectul de rosu-purpuriu. Acestea pot fi arse, iar frunzele mai mari devin aproape negre. In plus, productia de fructe si de seminte este redusa. Fosforul depinde in cea mai mare masura de intervalul pH-ul solului. 5) Potasiul (K) - Frunzele mai vechi pot fi arse pe margini si/sau ofilite. Se dezvolta aici ingalbenirea intre venele frunzelor. 6) Sulful (S) - Noul frunzis ajunge sa fie de un galben pal, in timp ce frunzele deja existente raman verzi. Aceste simptome le impiedica dezvoltarea.
Microelementele precum: bor, cupru, mangan, molibden, zinc se gasesc in tesuturile plantei in concentratii extrem de mici comparativ cu primele si asigura tot o buna cretere, rezistenta si functionare a plantelor.
1) Borul (B) - Tulpina este slaba si radacina creste. Mugurii terminali pot muri.
2) Cuprul (Cu) - Cresterea este pipernicita, frunzele devin moi, incretite sau lasate si tulpinile se indoaie.
3) Manganul (Mn) - Cresterea este incetinita, frunzele tinere sunt de un galben pal, de multe ori incepand intre vene. Se pot dezvolta pete intunecate sau moarte. Frunzele, mugurii si fructele scad in dimensiune. Se afla, de asemenea, in imposibilitatea de a inflori. 4) Molibden (Mo) - Frunzele deja existente sunt galbene, iar frunzisul ramas devine intr-o nuanta de verde luminos. Frunzele pot capata o forma ingusta si distorsionata. Uneori este confundat cu deficitul de azot.
5) Zincul (Zn) - Este prezenta ingalbenirea intre venele frunzelor noi care cresc. Frunzele terminale pot forma o rozeta.
6) Fier (Fe) - Pete galbene pe frunze. În special sunt afectate frunzele mici, care sunt aproape în întregime galbene
Nutrientii minerali sunt elemente chimice care ajuta plantele sa creasca si sa-si indeplineasca functiile (germinare, fotosinteza, reproducere). Nutrientii minerali se impart in doua categorii: macronutrienti (macroelemente) si micronutrienti (microelemente).
Macroelementele sunt constituentii principali ai tesuturilor care joaca un rol esential in metabolismul plantelor. Macronutrientii plantelor includ: calciu, azot, magneziu, fosfor, potasiu si sulf.
Simptomele deficientelor de nutrienti ale plantelor se manifesta astfel:
1) Calciul (Ca) - Frunzele noi sunt distorsionate sau au forma de carlig; in cresterea lor, acestea pot muri. De multe ori, calciul nu este considerat o problema de deficienta, insa prea mult poate inhiba alte substante nutritive.
2) Azotul (N) - Frunzele mai vechi, in general in partea de jos a plantei, vor fi galbene. Frunzisul verde ramas este adesea de un verde luminos. Tulpinile pot fi galbene si pot deveni subtiri si alungite, dand senzatia de slabiciune. De asemenea, procesul de crestere este incetinit. 3) Magneziul (Mg) - Cresc lent, frunzele lor capata o nuanta de galben pal, uneori doar pe marginile exterioare. Iar frunzele noi care sunt in crestere pot fi galbene, cu pete intunecate. 4) Fosforul (P) - Frunzele mici pot dura avand aspectul de rosu-purpuriu. Acestea pot fi arse, iar frunzele mai mari devin aproape negre. In plus, productia de fructe si de seminte este redusa. Fosforul depinde in cea mai mare masura de intervalul pH-ul solului. 5) Potasiul (K) - Frunzele mai vechi pot fi arse pe margini si/sau ofilite. Se dezvolta aici ingalbenirea intre venele frunzelor. 6) Sulful (S) - Noul frunzis ajunge sa fie de un galben pal, in timp ce frunzele deja existente raman verzi. Aceste simptome le impiedica dezvoltarea.
Microelementele precum: bor, cupru, mangan, molibden, zinc se gasesc in tesuturile plantei in concentratii extrem de mici comparativ cu primele si asigura tot o buna cretere, rezistenta si functionare a plantelor.
1) Borul (B) - Tulpina este slaba si radacina creste. Mugurii terminali pot muri.
2) Cuprul (Cu) - Cresterea este pipernicita, frunzele devin moi, incretite sau lasate si tulpinile se indoaie.
3) Manganul (Mn) - Cresterea este incetinita, frunzele tinere sunt de un galben pal, de multe ori incepand intre vene. Se pot dezvolta pete intunecate sau moarte. Frunzele, mugurii si fructele scad in dimensiune. Se afla, de asemenea, in imposibilitatea de a inflori. 4) Molibden (Mo) - Frunzele deja existente sunt galbene, iar frunzisul ramas devine intr-o nuanta de verde luminos. Frunzele pot capata o forma ingusta si distorsionata. Uneori este confundat cu deficitul de azot.
5) Zincul (Zn) - Este prezenta ingalbenirea intre venele frunzelor noi care cresc. Frunzele terminale pot forma o rozeta.
6) Fier (Fe) - Pete galbene pe frunze. În special sunt afectate frunzele mici, care sunt aproape în întregime galbene